Cometele
Cometele (latină: stella cometa, greacă: komē, “steaua cu păr”) sunt corpuri cereşti mici, de aparenţă nebuloasă, care se rotesc în jurul unui Soare. În mod normal este vorba de Soarele Sistemului nostru Solar. Simbolul astronomic pentru comete (☄) constă dintr-un disc cu o coadă formată din trei linii.
Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar. Uneori, unele din ele ajung totuşi şi în apropierea Soarelui, unde capetele lor luminoase şi cozile lor lungi şi strălucitoare constitue o imagine spectaculoasă. Majoritatea cometelor se apropie de Soare doar pentru o scurtă perioadă de timp.
Caracteristici Fizice
Majoritatea cometelor sunt formate din trei părţi:
- un nucleu central, solid.
- o coamă rotundă sau cap care înconjoară nucleul.
- o coadă lungă de gaze şi praf în prelungirea capului.
Nucleul
Nucleul cometei Tempel 1 fotografiat de sonda spaţialǎ Deep Impact. Nucleul mǎsoarǎ aproximativ 5-7 km în diametru.
Partea solida a cometele este formată dintr-un nucleu mic, întunecat, construit din compuşi organici şi gaz îngheţat (având o temperatură de -270°C). Printre compuşii organici se pot numără monoxid de carbon, metanol, etanol, cianura de hidrogen şi etan.
Diametrul nucleului la intrarea cometei in sistemul solar poate fi de la 100m până la 40km, avand o masă de ordinul 10^-9 mase terestre.
Atunci când cometa se află la distanţă mare faţă de Soare, nucleul are temperaturi foarte scăzute, gazale păstrânduse în stare solidă în interiorul nucleului. În aceste cazuri, cometele mai sunt numite şi "bulgări de zăpadă murdară", deoarece mai bine de jumatate din compoziţia lor este gheaţă.
În apropierea Soarelui, întreaga materie gazoassă este volatilizată, dar o parte din nucleu, protejat de un strat de pulbere rău conducător, rămâne solid.
Nucleele cometelor se numără printre cele mai întunecate obiecte cunoscute din sistemul solar. Sonda Giotto a constatat că nucleul cometei Halley reflecta 4% din lumina care cade pe el, pe când asfaltul reflecta 7%.
Coama
Coama cometei Holmes
În jurul nucleului se formează un nor imens de gaz, numit coama. Coama se măreşte pe măsură ce cometa sa apropie de Soare. Căldura Soarelui forţează nucleul de gheaţă să se topească; astfel apar jeturi de gaz si praf, lungi de zeci de mii de kilometri.
Coama împreună cu nucleul constituie capul cometei.
Coada
Coada cometei NEAT (Q4).Este vizibilă atât coada albastră ionizatǎ a cometei, cât şi coada de praf (roşie) mai scurtă.
Cozile cometelor pot fi formate din gaz şi din praf, reprezentând alungirea coamei cometei în direcţia opusă Soarelui datorată presiunii luminii şi vântului solar (format din particule încărcate electric).
Coada poate fi dreaptă sau curbă, unică sau multiplă.
De multe ori cometele prezintă două cozi: una alcătuită din praf, iar alta formată din gaze. Coada formată din praf devine vizibilă deoarece reflectă lumina solară, pe când coada gazoasă este vizibilă datorită gazul ionizat din care este alcătuită. Particulele de praf dau aureolei o culoare alb-gălbuie, iar gazele ionizate conferă cozii o nuanţă albăstruie sau verde.
Coada unei comete poate atinge dimensiuni impersionante, uneori mai mult de o Unitate Astronomică. Lungimea cozii este direct proporţională cu distanţa dintre cometă şi Soare (cu cât cometa este mai aproape de Soare cu atât coada sa devine mai lunga).
Tipuri de comete
Orbitele cometelor: 1P/Halley(elipsa portocalie), 9P/Tempel 1(elipsa verde), 17P/Holmes (elipsa portocalie) şi 103P/Hartley 2 (elipsa roşie). Sunt afişate şi orbita lui Jupiter(cerc albastru), orbita sondei spaţiale Deep Impact(elipsa punctată galbenă) şi orbita navei spaţiale în timp ce îndeplineşte misiunea Epoxi(cerc alb).
Orbita unei comete.
După modul în care se rotesc în jurul Soarelui avem mai multe tipuri de comete:
- Comete scurt periodice - sunt comete ce au orbite mai mult sau mai puţin eliptice, asemănătoare cu a planetelor sau a asteroizilor. Aceste comete îşi au originea în centura lui Kuiper şi au perioade orbitale mai mici de 200 de ani. Sunt formate din resturile de materie dintre orbitele planetelor Neptun şi Pluto. Cometele scurt periodice sunt împărţite la rândul lor în familia lui Jupiter (comete cu perioade orbitale mai mici de 20 de ani) şi în familia Halley (cu perioade orbitale între 20 şi 200 de ani).
- Comete lung periodice - au orbite excentrice, care le poartă mult dincolo de orbita planetei Pluto. Perioadele orbitale sunt cuprinse între 200 de ani şi mii sau chiar milioane de ani.
- Comete neperiodice - vin din norul lui Oort, trec pe langa Soare şi nu se mai întorc vreodata. Atunci când se află în interiorul Sistemului Solar se comportă similar cu cometele lung periodice, cu diferenţa că au traiectorii parabolice sau uşor-hiperbolice.
Soarta cometelor
Evoluţia obişnuită a unei comete presupune pierderea treptată a gazelor, în final rămânând numai nucleul de rocă: cometa se transformă in asteroid.
După 100-200 de treceri la periheliu cometa pierde gazale şi elementele uşoare volatile, devenind o cometă bătrână. Nucleul cometelor se poate fragmenta, în special când acestea trec în apropierea Soarelui sau a unei planete. Astfel, din nucleu se pot desprinde fragmente foarte mici de material (meteoroizi).
Când dezintegrarea survine brusc, cometa, devenită asteroid, se prabuşeşte pe o planetă sau pe Soare. De asemenea este posibil ca o cometă să fie aruncată în afara sistemului solar datorită interanţiunii cu un alt corp ceresc, de pildă cu o planetă (în special cu Jupiter).
Numele cometelor
Numele date cometelor au urmat mai multe convenţii diferite în ultimele două secole. Înainte ca orice convenţie sistematică de denumire să fi fost adoptată, cometele erau denumite într-o varietate de moduri.
Înainte de începutul secolului al XX-lea, referinţa la cele mai multe dintre comete s-a făcut pur şi simplu menţionând anul în care acestea au apărut, uneori cu adjective suplimentare pentru cometele deosebit de strălucitoare.
După ce astronomul Edmund Halley a prezis, pe baza legilor mişcării formulate de Newton, că acea cometă identificată în anii 1531, 1607 şi 1682 va reveni în 1758, a devenit cunoscută sub numele de cometa Cometa Halley. În mod similar, Cometa Encke şi Cometa Biela au fost numite după astronomii care le-au calculat orbitele.
Mai târziu, cometele periodice au fost denumite după descoperitorii lor, pe când cometele care au apărut o singură dată au continuat să fie menţionate după anii de apariţie a acestora.Există o regula de a se da maxim trei nume unei comete, în cazul în care există mai mulţi descoperitori ai acesteia.
Creşterea numărului de comete descoperite a dus în 1994 la aprobarea de către Uniunea Astronomică Internaţională a unui nou sistem de denumire. Cometele sunt acum desemnate de anul descoperirii lor, o literă ce indică luna în care s-a descoperit şi o cifră ce se dă în cazul în care s-au descoperit mai multe comete în acea lună. Se adaugă şi un prefix, pentru a indica natura cometei:
- "P"/ indică o cometă periodică
- "C"/ indică o cometă care nu este periodică
- "X"/ indică faptul că orbita cometei nu este cunoscută cu precizie
- "D"/ indică o cometă care s-a fragmentat sau s-a pierdut
- "A"/ în cazul în care cometa a fost confundată cu un asteroid.
Două comete poartă un nume românesc, şi anume cometele 1943C Daimaca şi cometa 1943 W1 Van Gent-Peltier-Daimaca. Descoperitorul lor a fost un profesor de matematică din Târgu Jiu: Victor Daimaca (1892-1969).
În cultura populară
Cometa Halley reprezentată pe Tapiseria de la Bayeux. Regele Harold I află de Cometa Halley înainte de Bătălia de la Hastings, în 1066.
Cometele au fost văzute, superstiţios, mult timp ca aducătoare de calamităţi sau evenimente importante. Girolamo Cardano afirma că atunci când o cometă cade în apropiere de Saturn ar anunţa ciumă, secetă şi trădări; când ar cadea pe lângă Jupiter ar prevesti revoluţii; aproape de Marte ar semnifica războaie; aproape de Soare, calamităţi pe tot globul; aproape de lună, inundaţii; aproape de Venus, moartea nobililor; aproape de Mercur, un număr mare de nenorociri.
Apariţia cometei a ridicat şi frica că ar putea una să lovească Pământul. Coliziunea cu un nucleu ar putea avea efecte catastrofice în lumea întreagă, dar probabilitatea acestui eveniment să se întâmple este foarte mică.
În science fiction, impactul cometei a fost descris ca o ameninţare depăşită prin tehnologie şi eroismul (Deep Impact, 1998), sau ca un declanşator a apocalipsei(Hammer lui Lucifer, 1979) sau de valurile de zombi (Night of the Comet, 1984).
Observarea cometelor
În cazul cometelor observaţiile vizuale sunt mai puţin importante, în timp ce observarea pe cale fotografică dă uneori rezultate spectaculoase.
Pentru observarea cometelor sunt necesare instrumente cât mai luminoase şi cu putere mică de mărire: un bun binoclu de câmp (7x50) fiind mai bun decât o lunetă de 45 de mm care ar mării de 30 de ori, deoarece binoclul are o luminozitate cu mult superioară.
Căutarea cometelor nu este complicată, dar necesită multă perseverenţă şi mai ales un cer curat. Ele pot fi găsite mai ales în zona vestică a cerului la 2-3 ore după apusul Soarelui şi în zona estică cu 2-3 ore înainte de răsăritul acestuia.
