Numele cometelor

Numele date cometelor au urmat mai multe convenţii diferite în ultimele două secole. Înainte ca orice convenţie sistematică de denumire să fi fost adoptată, cometele erau denumite într-o varietate de moduri.

Înainte de începutul secolului al XX-lea, referinţa la cele mai multe dintre comete s-a făcut pur şi simplu menţionând anul în care acestea au apărut, uneori cu adjective suplimentare pentru cometele deosebit de strălucitoare.

După ce astronomul Edmund Halley a prezis, pe baza legilor mişcării formulate de Newton, că acea cometă identificată în anii 1531, 1607 şi 1682 va reveni în 1758, a devenit cunoscută sub numele de cometa Cometa Halley. În mod similar, Cometa Encke şi Cometa Biela au fost numite după astronomii care le-au calculat orbitele.

Mai târziu, cometele periodice au fost denumite după descoperitorii lor, pe când cometele care au apărut o singură dată au continuat să fie menţionate după anii de apariţie a acestora.Există o regula de a se da maxim trei nume unei comete, în cazul în care există mai mulţi descoperitori ai acesteia.

Creşterea numărului de comete descoperite a dus în 1994 la aprobarea de către Uniunea Astronomică Internaţională a unui nou sistem de denumire. Cometele sunt acum desemnate de anul descoperirii lor, o literă ce indică luna în care s-a descoperit şi o cifră ce se dă în cazul în care s-au descoperit mai multe comete în acea lună. Se adaugă şi un prefix, pentru a indica natura cometei:

• "P"/ indică o cometă periodică
• "C"/ indică o cometă care nu este periodică
• "X"/ indică faptul că orbita cometei nu este cunoscută cu precizie
• "D"/ indică o cometă care s-a fragmentat sau s-a pierdut
• "A"/ în cazul în care cometa a fost confundată cu un asteroid.

Dupa ce se observă o a doua trecere la periheliu, cometa primeşte o cifră iniţială.

Două comete poartă un nume românesc, şi anume cometele 1943C Daimaca şi cometa 1943 W1 Van Gent-Peltier-Daimaca. Descoperitorul lor a fost un profesor de matematică din Târgu Jiu: Victor Daimaca (1892-1969).