Pe Lună există apă

Mărimea lunii comparată cu a Pământului

Misiuni şi măsurători recente au descoperit pe Lună, în anumite locuri apropiate de poli, posibile urme de gheaţă de apă.

Misiunea americană din 2009 „LCROSS” (acronim de la Lunar CRater Observation and Sensing Satellite) a avut sarcina de a stabili definitiv dacă pe Lună există apă sau nu. Lansate în mai, satelitul lunar LCROSS şi racheta sa au ajuns în apropierea Lunii la 9 octombrie 2009. În acestă zi treapta superioară a rachetei de tip Centaur s-a zdrobit de Lună conform planului, în interiorul craterului adânc „Cabeus” din apropierea Polului Sud lunar. În zona impactului nu pătrunde lumina Soarelui niciodată (din cauza poziţiei axei de rotaţie a Lunii faţă de Soare); zona este neschimbată probabil de miliarde de ani, astfel încât eventuala gheaţă nu s-ar fi putut evapora sau dispărea. Înainte de a cădea şi el în crater, satelitul LCROSS a măsurat cu mai multe aparate inclusiv spectrometre impactul uriaş care a avut loc, şi timp de peste 4 minute a transmis o cantitate enormă de date centrului de comandă din SUA.

La 13 noiembrie 2009 oamenii de ştiinţă de la NASA au publicat rezultatele cercetărilor lor: pe Lună există apă (îngheţată) în cantităţi relativ mari. Această concluzie corespunde şi cu prezenţa hidrogenului în zonele polare, fapt cunoscut de mai demult.

Prezenţa apei pe Lună este importantă nu atât pentru căutarea vieţii extraterestre, care rămâne foarte improbabilă pe Lună, cât pentru simplificarea logisticii unei staţiuni permanente a omului pe Lună, preconizată în jurul anului 2040.